OZONOTERAPIA LA PACIENŢI CU HEPATITA VIRALĂ „C”

OZONOTERAPIA LA PACIENŢI CU HEPATITA VIRALĂ „C”

ZECE ANI DE EXPERIENŢĂ

M.N. Mawsouf* şi T. T. Tanbouli**

*Institutul de Cancer, Universitatea din Cairo

** Clinicile Medicale din Cairo

REZUMAT

             Hepatita „C” reprezintă o problemă medicală în Egipt. Linia de tratament cea mai uzuală este foarte costisitoare şi presupune efecte secundare majore şi o eficienţă scăzută, în special în cazul genotipului 4, întâlnit frecvent în Egipt. În ultimii zece ani, s-au realizat diverse studii pentru a evalua rolul ozonoterapiei în VHC. Primul dintre acestea includea 60 de pacienţi cu genotipul 4 al hepatitei „C”, care au fost supuşi unui tratament de autohemoterapie majoră, cu amestec de ozon-oxigen, în doze care variau de la 4 la 9 mg şi insuflaţie rectală în doze variind de la 6 la 14 mg la fiecare consultaţie. Numărul consultaţiilor, în acest caz, era de 3 ori pe săptămână, timp de 8 săptămâni, urmat de un tratament aplicat de 2 ori pe săptămână, timp de 16 săptămâni. S-a descoperit că, în urma celor 8 săptămâni de ozonoterapie, încărcătura virală a scăzut în 91,67% din cazurile în care un nivel de PCR negativ (reacţie de polimerizare în lanţ negativă) a fost atins în 20% din cazuri. După 24 de săptămâni de ozonoterapie, încărcătura virală a continuat să scadă în 95% din cazurile cu un nivel negativ de PCR (reacţie de polimerizare în lanţ) care se întâlnea în 36,67% din cazuri. După 8 săptămâni de ozonoterapie, nivelurile anormale de enzime au revenit la valorile obişnuite, în 20% din cazurile referitoare la enzima SGPT (Serum Glutamic Piruvat Transaminaza) şi în 23,33% din cazurile legate de enzima SGOT (Serum Glutamic Oxaloacetic Transaminaza).