dr Simonetti VICENZO
Necesitatea terapiei
Ozonul (O3), forma allotopică a oxigenului (O2) este în mod normal prezent în atmosferă şi ne protejează de razele solare ultraviolete. A fost folosit pentru prima dată ca antiseptic în timpul primului război mondial. În anii ’30 Payr 82 extinde folosirea şi în alte patologii. În aceeaşi perioadă ozonul este folosit pentru potabilizarea apei din cele mai importante oraşe precum Zurich, Marsilia, Florenţa, Moscova, Constanţa.
În ultimii 20 de ani, ozonoterapia s-a impus în tratamentul patologiilor estetice, ortopedice4,32, vasculare1,2,21,44,50,55,61,63,79, stomatologice18,35,47, oftalmologice8,51,56 remancându-se mereu din ce în ce mai multe succese obţinute, în mod special, prin siguranţa şi manoperabilitatea demonstrate. Prin noile studii, au crescut şi modalităţile de aplicare în funcţie de patologia tratată: injecţii subcutanate şi intramusculare, autohemotransfuzie mare ozonizată, autohemotransfuzie mică ozonizată, insuflaţii, apă42 şi ulei ozonizate. În plus, s-a demonstrat că ozonul posedă efect imunostimulant în concentraţii joase (20-35 μg/ml) în timp ce în concentraţii mari devine imunosupresor (45-65 μg/ml)60.
Recent Marx si Bardi14 au demonstrat că în natură IgG-urile exercită o acţiune bactericidă eliberând ozon.
Numeroase articole au descris în detaliu efectele antiinflamatorii34, antalgice38, antibacteriene20,40-42,49,53,54,78,80, virustatice17,27,66,67 şi de îmbunătăţire a perfuziei microcirculatorii59 cu dispariţia consecutivă a durerilor ischemice şi recuperarea funcţională a grupurilor musculo-articulare, vindecarea ulcerelor trofice62,64: aceste efecte contribuie în mod farmacologic37 sau reabilitant la repararea unor afectări secundare iatrogene15,16,19,36,48,58,65.
Citește mai mult!
Trebuie să vă logați pe site. Pentru a citi articole științifice trebuie să aveți cont pe site-ul nostru.
